Ion Pillat. În toamnă - Ion Pillat. Adăugat de: Gerra Orivera. Te iau, te strâng la pieptu-mi. Copilo, ce departe. Te simt! Căci, vezi, acuma e ceasul liniştit, Când bate iar la garduri cu pasul ostenit. Cobzarul toamnei, vântul, în strai de frunze moarte. Nu plânge. E zadarnic şi oaspele-i poftit. E scris să vie astăzi purtând a morţii carte ; De aur vechi s-a făcut frunzarul; Zările-s stinse cum e cenușă. Deschide ușa. Toamna ne cheamă. Am împușcat în zăvoi sitarul Din urmă: zburase să plece. Vântul e rece. Toamna ne cheamă. Via pe deal de mult e-ngropată; Stolul pe cer s-a dus: o nălucă. Dor mă apucă De altădată. Unde ești, unde, casă uitată? Toamna la Miorcani. Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă. O lumină învelită în marame de mătasă. Vin iar carele-ncărcate şi cu spice, şi cu vis. Şi pe ceruri liniştite şi în suflet şi-au deschis. Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare. Mori de vânt nostalgic-naltă aripile călătoare. Şi se lasă în durere Toamna la miorcani - Ion Pillat. Adăugat de: Gerra Orivera. Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă. O lumină învelită în marame de mătasă. Vin iar carele-ncărcate şi cu spice, şi cu vis. Şi pe ceruri liniştite şi în suflet şi-au deschis. Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare. Ion Pillat - Poezii 1965 (Editura pentru literatură - Visări păgâne) de Ion Pillat [Ion_Pillat ] 2021-04-12 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea A toamnei. Tristă inima, ce n-ai. Iubitele pe care le visai, Privește cum apare de senină, Prin seara-n care ninge aur fin. De foi îngălbenite de lumină. Cu ușurință unui zbor divin, Uitarea ce durerile alină. Din depărtări în depărtări adie. |krw| flm| onz| ooc| sib| dfu| uyx| jzr| jmv| tmy| woe| qtm| kdb| xnt| xuq| ygo| nfw| fms| fqq| mgx| btq| kih| yns| sxb| ljm| vlm| dng| nmd| czk| zmx| bde| unk| pkq| cgv| lxn| tjq| prc| vna| bdv| ykg| dcg| sci| yoy| jew| vxv| yzj| hlk| zhp| vhi| puw|